MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. Vezi definitia »

SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème) Vezi definitia »

AD REM loc. adv. La obiect. (lat. ad rem = la obiect) [MW; în DOOM 2] Vezi definitia »

MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème. Vezi definitia »

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus) Vezi definitia »