MERISTÉM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme) Vezi definitia »

TONÉM s. n. (lingv.) fonem care se distinge doar prin ton. (< engl. tonem) Vezi definitia »

SUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ◊ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus) Vezi definitia »

MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème. Vezi definitia »

ARHIFONÉM s.n. Unitate fonologică despre care în lingvistica structurală se crede că reunește în sine două sau mai multe foneme. [< fr. archiphonème]. Vezi definitia »