Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. Insușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. – Din fr. alternance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone]. Vezi definitia »
năzbấcă s.f. (reg.) 1. neplăcere, supărare, necaz. 2. nărav. Vezi definitia »
EMBRIOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de transformări pe care le suferă individul de la stadiul de ou sau de spor până la cel de adult; embriogenie. [< fr. embryogenèse]. Vezi definitia »
FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »
zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri Vezi definitia »