OBÓL s. m. 1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă. 2. bani mărunți. ◊ (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos) Vezi definitia »

ALGÍCOL, -Ă adj. (despre ciuperci) care crește pe alge. (< fr. algicole) Vezi definitia »

NUNAKÓL s. n. înălțime cu vârf rotunjit, deasupra masei unui ghețar. (< engl. nunakol) Vezi definitia »

AXEROFTÓL s. n. vitamina A. (< fr. axerophtol) Vezi definitia »

SOL⁴ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) Vezi definitia »