cobáce s.f. (reg.) 1. locuință izolată în munți pentru ciobani; colibă. 2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete. Vezi definitia »

toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim. Vezi definitia »

CORNÍCE s. f. v. cornișă. Vezi definitia »

profáce, profác, vb. III (reg.) a face din nou. Vezi definitia »

VIVÁCE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Repede, cu multă vioiciune, agerime. [< it. vivace]. Vezi definitia »