COOPERÁȚIE s. f. 1. cooperare. ◊ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération) Vezi definitia »

REGISTRÁȚIE s. f. arta de a utiliza, prin mânuirea registrelor, posibilitățile timbrale ale orgii sau clavecinului. (< fr. registration) Vezi definitia »

MONOPODÍE s. f. 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformație congenitală constând din prezența unui singur picior. (< fr. monopodie) Vezi definitia »

ENOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin. [Gen. -iei, scris și oenologie, var. oinologie s.f. / < fr. oenologie, cf. gr. oinos – vin, logos – studiu]. Vezi definitia »

TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie. Vezi definitia »