PÉNSIE, pensii, s. f. Sumă de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieșit din activitatea profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. sau care și-au pierdut susținătorul și sunt incapabile de muncă. ◊ Pensie de întreținere sau pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiția îl obligă să o întrețină. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Înv.) Subsidiu. – Din rus. pensija. Vezi definitia »

prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie. Vezi definitia »

peregrinomaníe, s.f. (înv.) plăcere exagerată de a călători. Vezi definitia »

NEUROTOMÍE s. f. nevrotomie. (< fr. neurotomie) Vezi definitia »