perv (-vă), adj. – (Mold.) De primă calitate, fin. Rus. pervyj (Tiktin). Se spune numai despre făina albă. E dubletul lui pîrv, adj. (se spune despre oile cu lînă scurtă), din sl. prŭvŭ „primul”. – Der. pîrvac, s. n. (stup nou), în Olt., din bg. părvac (Conev 74), slov. prvec (Tiktin). Vezi definitia »

PENINÉRV, -Ă adj. (Despre frunze) Cu nervuri penate. [< fr. penninerve]. Vezi definitia »

PERINÉRV s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care unește fasciculele secundare ale fibrelor nervoase. – După fr. périnévre. Vezi definitia »

PROTÉRV, -Ă adj. (Liv.) Arogant și insolent în mod sfidător. [Cf. it. protervo, lat. protervus]. Vezi definitia »

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo. Vezi definitia »