sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah. Vezi definitia »

TIROIDIÁN, -Ă, tiroidieni, -e, adj. Care ține de tiroidă, privitor la tiroidă; de natura tiroidei; tiroid. Influență tiroidiană. [Pr.: -ro-i-di-an] – Din fr. thyroïdien. Vezi definitia »

HELIOTEHNICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în heliotehnică. (< fr. héliotechnicien) Vezi definitia »

borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat). Vezi definitia »

TRAPEZÁN, trapezani, s. m. Nume dat șalăului mic, sub 30 de cm lungime. – Et. nec. Vezi definitia »