ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage). Vezi definitia »

DECÚRGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler) Vezi definitia »

PREMÉRGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge) Vezi definitia »

ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.). Vezi definitia »

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditație. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege. Vezi definitia »