Definita cuvantului statornic
STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu statornic
APRÁXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de apraxie. (< fr. apraxique) Vezi definitia »
artélnic (artélnici), s. m. – Soldat însărcinat cu paza depozitului de alimente. Rus. arteljščik „membru al unei cooperative” (Graur, BL, VI, 139). Cuvînt puțin cunoscut. Vezi definitia »
LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi). Vezi definitia »
gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci Vezi definitia »
SPAGÍRIC, -Ă adj. Referitor la spagirie; chimic. [Cf. it. spagirico, cf. lat.med. spagiricus]. Vezi definitia »