OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis. Vezi definitia »

HEMERALOPÍE, hemeralopii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie. Vezi definitia »

ELEUTERÍE s. f. 1. guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (pl.) serbări care se celebrau în amintirea unei victorii. (< fr. éleuthérie, gr. eleutheria, libertate) Vezi definitia »

VAGOTONINEMÍE s. f. prezența de vagotonină în sânge. (< fr. vagotoninémie) Vezi definitia »

PUDIBONDERÍE s. f. afectare a unei pudori exagerate. (< fr. pudibonderie) Vezi definitia »