ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare. 3. ie. 4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar. 5. gulerul cămășii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei. Vezi definitia »

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag. Vezi definitia »

ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag) Vezi definitia »

XEROFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu alimente uscate. (< fr. xérophage) Vezi definitia »

ADEFÁG, -Ă adj. (despre animale) vorace. (< fr. adephage) Vezi definitia »