Definita cuvantului t
T s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă (2)). [Pr.: te].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu t
lácăt (lácăte), s. n. – Mecanism de închis cu toartă. – Var. (Trans., Mold.) lăcată. Mag. lakat (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. sb., cr., slov. lokot, pus în legătură cu it. lucchetto (Berneker 729), fr. loquet. – Der. lăcătuș, s. m., din mag. lakatos, cf. rut. ljokotos; lăcătui, vb.; lăcătușerie, s. f. Vezi definitia »
EXTENUÁNT, -Ă adj. Care extenuează; obositor, istovitor, epuizant. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. exténuant]. Vezi definitia »
DEFECÁNT, defecanți, s. m. Reactiv chimic de precipitare a substanțelor proteice din soluții. – Din fr. déféquant. Vezi definitia »
catafráct, catafrácți, s.m. (înv.) călăreț îmbrăcat în zale. Vezi definitia »
ÎNFIRIPÁT, -Ă, înfiripați, -te, adj. 1. Înjghebat, alcătuit (cu greu). 2. Restabilit după o boală, întremat. – V. înfiripa. Vezi definitia »