PENÍN, penine, s. n. Mineral constituent al șisturilor cristaline, care formează cristale pe rocile metamorfice și magmatice. – Din fr. pénnine, germ. Pennin. Vezi definitia »

ARHIPLÍN, -Ă, arhiplini, -e, adj. Care este foarte plin, plin până la limita maximă posibilă. – Arhi- + plin. Vezi definitia »

CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură]. Vezi definitia »

RICÍN s. m. plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roșietice, din semințele căreia se extrage un ulei, ca lubrifiant și purgativ. (< fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus) Vezi definitia »

LUTRÍN s.n. (Rar) Pupitru înalt pe care se pun cărțile în corul unei biserici catolice. [< fr. lutrin, cf. lat.t. lectrinum]. Vezi definitia »