DETUNĂTURĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură. Vezi definitia »

CLÓȚĂ, cloțe, s. f. (Reg.) Cloșcă.- Comp. sb. klocati. Vezi definitia »

URSULÍNĂ s. f. călugăriță dintr-un ordin monahal catolic care se consacra educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. (< fr. ursuline) Vezi definitia »

NÓRMĂ s.f. 1. Regulă obligatorie, lege după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regulă, canon al creației artistice. 2. Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentzru a se califica, a obține un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. 5. Numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (Mat.) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma]. Vezi definitia »

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală. Vezi definitia »