crásnă² s.f. sg. (înv.) frumusețe. Vezi definitia »

GĂÚNĂ, găuni, s. f. (Reg.) Gaură (mică) în pământ. – Lat. *cavo, -onis. Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »

a fi față expr. 1. a fi prost. 2. a fi răuvoitor. Vezi definitia »

RÍCȘĂ, ricșe, s. f. Trăsurică cu două roți, trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. – Din engl. ricksha, germ. Rikscha. Vezi definitia »