Definita cuvantului țambal
ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri – Var.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țambal
CONFIDENȚIÁL, -Ă, confidențiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. [Pr.: -ți-al] – Din fr. confidentiel. Vezi definitia »
bisanuál (livr.) (bi-sa-nu-al / bis-a-) adj. m., pl. bisanuáli; f. bisanuálă, pl. bisanuále Vezi definitia »
MORÁL, -Ă I. adj. 1. conform principiilor moralei. ◊ din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ◊ curaj. (< lat. moralis, fr. moral) Vezi definitia »
PERIODONTÁL, -Ă adj. situat în jurul unui dinte sau al dinților; referitor la durerile de dinți. (< fr. périodontal) Vezi definitia »
CARENȚIÁL, -Ă adj. referitor la carență; cauzat de o carență. (< fr. carentiel) Vezi definitia »