Definita cuvantului țambal
ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri – Var.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țambal
demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil. Vezi definitia »
COLUVIÁL, -Ă, coluviali, -e, adj. (Geol.) De coluvii; care formează coluvii. [Pr.: -vi-al] – Din fr. colluvial. Vezi definitia »
SUPRANORMÁL, -Ă adj. (rar) extraordinar. (după engl. supernormal) Vezi definitia »
PARIETÁL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă' = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/) Vezi definitia »
SEMIOFICIÁL, -Ă adj. care provine din surse oficiale, dar nu are caracter oficial. (< fr. semi-officiel) Vezi definitia »