PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, considerație. ♦ (Fig.) Strălucire, atracție. [Pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige]. Vezi definitia »

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie) Vezi definitia »

SECRETÓRIU, -IE adj. Secretor. [Pron. -riu. / < fr. sécrétoire]. Vezi definitia »

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, asemănător cu rinocerul, însă lipsit de corn. [Pron. -riu, scris și aceratherium < fr. aceratherium, cf. gr. a – fără, keras – corn, therion – fiară]. Vezi definitia »

sevghilíu s.m. sg. (înv.) iubit, favorit. Vezi definitia »