LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș. Vezi definitia »

CODÂRLÁȘ, codârlași, s. m. (Rar) Cel din coadă; ultimul. – Din codârlă + suf. -aș. Vezi definitia »

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș. Vezi definitia »

căpúș, căpúșuri, s.n. (înv.) 1. specie de fluier sau de caval. 2. instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta; cobuz. Vezi definitia »

ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Armăsar + suf. -uș. Vezi definitia »