TERPÍN s.n. (Med.) Hidrat de terebentină, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau de cristale incolore, cu miros aromatic, folosită ca expectorant. [< fr. terpine]. Vezi definitia »

IN² (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum. Vezi definitia »

PERICLÍN, periclinuri, s. n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor. – Din fr. péricline. Vezi definitia »

BIVITELÍN, -Ă adj. (despre gemeni) care provine din două ovule fecundate separat; biovular. (< fr. bivitellin) Vezi definitia »

CEAPLÎGHIN, Serghei Alekseevici (1869-1942), om de știință rus. Cercetări în domeniul mecanii teoretice și aerodinamicii fluidelor incompresibile; a pus bazele metodei de calcul al profilelor aripii de avion pe baza postulatului cunoscut sub denumirea de postulatul Ceaplîghin-Jukovski. Vezi definitia »