Definita cuvantului țăcăneală
ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țăcăneală
CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »
CONTRAPARTÍDĂ s.f. Dublura unui registru, ținută pentru verificare. [Cf. fr. contre-partie]. Vezi definitia »
zâmbitúră (înv.) s. f., g.-d. art. zâmbitúrii; pl. zâmbitúri Vezi definitia »
LITIAZĂ s. f. 1. calculoză. 2. sclerificare a perelor. (< fr. lithiase) Vezi definitia »
EDITÚRĂ s.f. Întreprindere care editează cărți, publicații periodice etc. [< edit(or) + -ură, după colectură]. Vezi definitia »