IZOHÁSMĂ s. f. linie care unește punctele cu valori egale ale frecvenței aurorelor polare. (< germ. Isochasme) Vezi definitia »

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer din armata otomană. 2. Șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. [Var.: agá, agale, s. f.] – Tc. aga. Vezi definitia »

MOGÓTĂ s.f. (Geol.) Relief de mari dimensiuni, cu pereții verticali și creștetul plat, caracteristic carstului din regiunile tropicale. [< sp. mogota]. Vezi definitia »

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică. Vezi definitia »

SUPERBÓMBĂ s. f. bombă atomică de mare putere, bombă cu hidrogen. (< fr. superbombe) Vezi definitia »