Definita cuvantului țânțar
ȚÂNȚÁR1, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țânțar
IVOÁR adj. inv., s. n. (de) culoare albă (ca fildeșul). (< fr. ivoire) Vezi definitia »
ANTINUCLEÁR, -Ă adj. împotriva armelor nucleare. (< fr. antinucleaire, engl. antinuclear) Vezi definitia »
dughenar, -ă,, dughenari, -e s. m., s. f. (pub., peior.) mic comerciant privatizat care, în loc să închirieze spațiu pentru desfacerea produselor comercializate, preferă să facă comerț într-o rulotă sau un chioșc amplasat în spații publice. Vezi definitia »
INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar. Vezi definitia »
STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. Vezi definitia »