ALBINEÁLĂ, albineli, s. f. (Reg.) Creștere, dezvoltare. – Din albini + suf. -eală. Vezi definitia »

MEZOFÍTĂ, mezofite, adj., s. f. (Plantă) care se dezvoltă în regiuni cu climă temperată și în condiții de umiditate moderată. – Din fr. mésophyte. Vezi definitia »

criválă, crivále, s.f. (reg.) 1. unealtă ciobănească în formă de crăcană, pe care stă drobul de sare, pentru a-l linge oile. 2. băț despicat în două la un capăt, cu care se prind șerpii. 3. parte a joagărului numită și: coacă, cocârlă, manivelă, vârtej. 4. unealtă de confecționat frânghii; crivea. 5. clește de lemn al dulgherului și tâmplarului; teasc. Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence) Vezi definitia »

DIVERTICULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unui diverticul. [< fr. diverticulite]. Vezi definitia »