Definita cuvantului altul
ÁLTUL, ÁLTA, alții, altele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui nume de ființă sau de lucru care nu este aceeași sau același cu altă ființă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de față sau care este cel obișnuit) Să răspundă altul. ◊ Expr. Unuia (și) altuia = oricui, Unii (și) alții = mulți. Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal. Unul mai... decât altul = fiecare la fel de... Unul după altul = succesiv. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Poveste, întâmplare. ◊ Expr. Alta (acum)!, exprimă dezaprobarea față de o propunere sau o veste neașteptată. Unul una, altul alta = fiecare câte ceva. Una (și) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice preț; fără a se gândi prea mult. Până una-alta = deocamdată. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorbă-n vorbă. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (În alternanță cu „unul”, „una”) Celălalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu altul
STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus]. Vezi definitia »
VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum) Vezi definitia »
a slăbi șurubul expr. 1. a reduce gradul de exigență / nivelul pretențiilor (în raport cu subalternii, cu elevii etc.) 2. a renunța la folosirea unor mijloace de constrângere. Vezi definitia »
1) Catargul dinspre pupă, la vechile corăbii ale vikingilor
Sursa : Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei Vezi definitia »
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule]. Vezi definitia »