POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist. Vezi definitia »

SUTAMIÍST, sutamiiști, s. m. Nume dat unui conducător de autovehicule care a parcurs o sută de mii de km fără să facă reparații radicale la mașină. – Din sută + mie + suf. -ist. Vezi definitia »

PROTÉST s. n. 1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. 2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internațional. 3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. (< lat. protestum, it. protesta) Vezi definitia »

STIPENDÍST, -Ă, stipendiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Persoană care beneficia de un stipendiu. – Din germ. Stipendist. Vezi definitia »

excursionist, excursioniști s. m. (intl.) hoț care își schimbă mereu raza de acțiune. Vezi definitia »