Definita cuvantului țiitor
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țiitor
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre Vezi definitia »
TITRATÓR s. m. cel care titrează (3) soluțiile. (< titra + -tor) Vezi definitia »
LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina. Vezi definitia »
acrospór (a-cros-por / -cro-spor) s. m., pl. acrospóri Vezi definitia »
APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator) Vezi definitia »