Definita cuvantului țiitor
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țiitor
TELEMANIPULATÓR s. n. mecanism care permite manipularea la distanță, din spatele unui ecran de protecție, a unor substanțe radioactive. (< fr. télémanipulateur) Vezi definitia »
MELANOFÓR s. m. crematofor care conține melanină. (< fr. mélanophore) Vezi definitia »
DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat2 + suf. -ător. Vezi definitia »
PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur) Vezi definitia »
EPIDIAPROIECTÓR s.n. Aparat care permite proiecția atât prin transparență, cât și prin reflexie. [Cf. fr. épidiaprojecteur]. Vezi definitia »