Definita cuvantului țiitor
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țiitor
PĂTIMITÓR, -OÁRE, pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor. Vezi definitia »
-FÓR2 elem. „care duce, care poartă”. (< fr. -phore, cf. gr. phoros) Vezi definitia »
MEZOSPÓR s. m. (biol.) porțiune mediană a sporului. (< fr. mésospore) Vezi definitia »
DEPRESÓR, depresori, adj. m. (În sintagma) Nerv depresor = nerv senzitiv prin intermediul căruia excitațiile de la receptorii nervoși din pereții sinusului carotidei se transmit la centrii nervoși și determină, pe cale reflexă, scăderea tensiunii arteriale. – Din fr. dépresseur. Vezi definitia »
răvór s.n. (reg.) loc sterp. Vezi definitia »