Definita cuvantului ținc
ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ținc
OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic. Vezi definitia »
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus. Vezi definitia »
a sosi la țanc expr. a veni la momentul potrivit. Vezi definitia »
TRICÓNC s. n. plan de biserică înscriind trei abside opuse intrării, racordate între ele prin intermediul unui dreptunghi. (< fr. triconque) Vezi definitia »
ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee. Vezi definitia »