MIȘUNÁRE, mișunări, s. f. (Rar) Faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală, – V. mișuna. Vezi definitia »

DISCUTÁRE s.f. Acțiunea de a discuta; ducerea unei discuții. [< discuta]. Vezi definitia »

NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări. Vezi definitia »

AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction]. Vezi definitia »

a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc. Vezi definitia »