váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »

DERÍVĂ s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinală a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub acțiunea curenților maritimi sau aerieni. ◊ A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticală fixă a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. dérive, it. deriva]. Vezi definitia »

cumpănă (a unui deal) cf. „Letopisețului Cantacuzinesc”, citatul: „Iar Mircea, feciorul Mihnii-vodă, deaca înțelese așa, merse pre supt cumpăt la mănăstirea Cotmeenii,...” Vezi definitia »

PIÉSĂ s.f. 1. Parte, porțiune, bucată a unui tot (cu care formează o unitate). 2. Parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta. 3. Monedă, ban. 4. Piesă anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu. 5. Fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar. 6. Obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc. sau care face parte dintr-o colecție. 7. Lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă. 8. Compoziție, bucată muzicală. [Pron. pie-. / < fr. pièce]. Vezi definitia »

PLĂTÍCĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Vezi definitia »