RECIPRÓC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți če = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuluilt. ◊ (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus) Vezi definitia »

loc ferit de curent Vezi definitia »

(?) SILENTBLOC, silentblocuri, s.n. (Auto) Articulație elastică antivibrații, alcătuită dintr-un manșon metalic exterior și altul interior, spațiul dintre ele fiind umplut cu un cauciuc special care, în poziție normală de montaj, este totdeauna pretensionat în raport cu cele două manșoane. Exemplu tipic de utilizare: urechile de prindere a amortizorului de șocuri al suspensiei. – Din ? Vezi definitia »

PLURIVÓC, -Ă, plurivoci, -ce, adj. (Despre cuvinte sau fraze) Cu mai multe înțelesuri. – Din lat. plurivocus. Vezi definitia »

șipóc², s.n. (înv.) curs de apă. Vezi definitia »