ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »

PILIFÉRĂ, pilifere, adj. (Bot.; în sintagma) Zonă piliferă = porțiune din rădăcină (sau din ramificațiile ei) cu perișori absorbanți. – Din fr. pilifère. Vezi definitia »

ANTROPOBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză componentă a ecosistemelor umane. (< fr. anthropobiocénose) Vezi definitia »

córlă¹, córle, s.f. (reg.) adăpost primitiv pentru vite; poiată de nuiele; șură de scânduri; țarc, colibă, adăpost, târlă. Vezi definitia »

ANTICATALÍZĂ, anticatalize, s. f. Încetenire a vitezei sau oprire a unei recții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. Vezi definitia »