TARSORAFÍE s. f. 1. blefarorafie. 2. sutură a cartilajelor tarsului¹. (< fr. tarsorraphie) Vezi definitia »

ARENÁRIE s. f. (ant.) 1. carieră de nisip. 2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuți în luptele de arenă. (< lat. arenaria) Vezi definitia »

piloșíe s.f. (înv. și reg.) calitatea de a fi tare; tărie, rezistență, tenacitate. Vezi definitia »

ANERGÍE s. f. 1. pierdere a capacității de reacție a organismului față de antigenii unei anumite boli. 2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător. (< fr. anergie) Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (181⁴-183⁰), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ◊ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ și 170², care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio) Vezi definitia »