RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia². – Fr. restituer (it. restituire). Vezi definitia »

trătăluí, trătăluiésc, vb. IV (înv.) a negocia, a trata, a dezbate. Vezi definitia »

OBIȘNUÍ, obișnuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța. 2. Tranz. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. Tranz. și refl. A (se) folosi (des), a (se) întrebuința. [Var.: (înv.) obicinuí vb. IV] – Din obicină (înv. „obicei” < bg.). Vezi definitia »

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. Vezi definitia »

váca-Dómnului (insectă) s. f. art., g.-d. art. 'vacii-Dómnului Vezi definitia »