COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe. Vezi definitia »

TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic, de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite. Vezi definitia »

NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi. Vezi definitia »

MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit) Vezi definitia »

BATOLÍT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață. Vezi definitia »