holștí, pers. 3 sg. holștéște, vb. IV refl. (reg.) a-și holba, a-și bleojdi (ochii). Vezi definitia »

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste. Vezi definitia »

Ctititi cu atentie textul: „...manivela semnalului nu se poate trage decat rupandu-se ata innodata si cu nodul plumbit.” indicati in text doua cuvinte obtinute prin derivarearatati pentru fiecare dintre ele,felul in care s-a realizat derivare. Vezi definitia »

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost. Vezi definitia »

CĂNEȘTI, com. în jud. Buzău; 1.118 loc. (1991). Vezi definitia »