Definita cuvantului țuțăneasca
ȚUȚĂNEÁSCA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țuțăneasca
ADÂNCÁ vb. I. v. adânci. Vezi definitia »
bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria Vezi definitia »
ANDROMACA (în „Iliada”), soția lui Hector și mama lui Astianix. Simbol al durerii demne. După căderea Troiei, a devenit sclava lui Pirus, fiul lui Ahile. Vezi definitia »
jucá (joc, jucát), vb.1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mișca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, cf. it. ballare „a mișca” și „a dansa”. – Der. jucător, s. m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s. f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s. m. (vînzător de jucării); jucătorie, s. f. (trișare). Vezi definitia »
ARANCA, rîu, afl. stg. al Tisei; 104 km pe terit. României. Izv. din C. Aradului, trece prin Sînnicolau Mare și se varsă în Tisa, pe terit. Iugoslaviei, la Pade. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z