Definita cuvantului ucenicie
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ucenicie
COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-I în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie. Vezi definitia »
GRAMINOLOGÍE s. f. agrostologie. (< fr. graminologie) Vezi definitia »
SCINTILÁȚIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere]. Vezi definitia »
BRADIGLOSÍE s. f. bradilalie. (< fr. bradyglossie) Vezi definitia »