Definita cuvantului ucenicie
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ucenicie
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »
INCINERÁȚIE, incinerații, s. f. Incinerare. – Din fr. incinération. Vezi definitia »
STÁDIE s. f. 1. vechi instrument pentru măsurarea distanței dintre două puncte. 2. miră pentru măsurători cu luneta stadimetrică. (< fr. stadia) Vezi definitia »
INDURÁȚIE s. f. 1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ. 2. parte indurată; bătătură. (< fr. induration, lat. induratio) Vezi definitia »
pledorie Vezi definitia »