BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – V. bâigui. Vezi definitia »

MONTMORILONÍT s.n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier din grupa mineralelor argiloase. [Var. (după alte surse) montmorillonit. / < fr. montmorillomite, cf. Montmorillon – oraș în Franța]. Vezi definitia »

DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. – V. despotcovi. Vezi definitia »

BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit]. Vezi definitia »

jăpcănít (jepcănít), jăpcănítă, adj. (reg.) jefuit, jăcmănit. Vezi definitia »