ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi. Vezi definitia »

GAMETOFÍT s.n. (Bot.) Plantă care se înmulțește prin gameți. [< fr. gamétophyte, cf. gr. gametes – soț, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ODONTOLÍT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concrețiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr. odontolithe) Vezi definitia »

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg. și fam.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. – Et. nec. Vezi definitia »

BANATÍT s. m. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc. (< fr. banatite) Vezi definitia »