colegiu, colegii s. n. închisoare. Vezi definitia »

RELICVÁRIU s. n. casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1). (< it. reliquario, fr. reliquaire) Vezi definitia »

farfurigíu, farfurigíi, s.m. (înv.) neguțător sau vânzător de farfurii și obiecte de faianță. Vezi definitia »

MÍNIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit la vopselărie. – Din lat., fr. minium. Vezi definitia »

delíu (delíi), s. m. – 1. (Înv.) sălbatic, om brutal. – 2. În oastea turcă, corp de cavalerie ușoară. – 3. Corp de cavalerie format în Muntenia de Mihai Viteazul, desființat apoi. – 4. Gardă albaneză călare a domnitorilor, în cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; călăreț” (Roesler 591; Șeineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli. Vezi definitia »