APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture. Vezi definitia »

TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță. Vezi definitia »

GLOBULÍNĂ s. f. substanță proteică, foarte răspândită în plasma sangvină, în lapte și în unele vegetale. (< fr. globuline) Vezi definitia »

pleáșcă² s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă. Vezi definitia »

EXLIBRÍSTICĂ s. f. colecție de ex-librisuri; studiul acestora. (< ex-libris + -istică) Vezi definitia »