IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio. Vezi definitia »

SPECTROMETRÍE s. f. 1. tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. 2. comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. (< fr. spectrométrie) Vezi definitia »

UTERALGÍE s. f. metralgie. (< fr. utéralgie) Vezi definitia »

CONTÉNȚIE s.f. v. contențiune. Vezi definitia »

CRIPTOGRAFÍE s. f. 1. scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenționale. 2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1). 3. gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. (< fr. cryptographie) Vezi definitia »