Definita cuvantului uman
UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uman
alimán (-nuri), s. n. – Necaz, belea, primejdie. Tc. (arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); cf. aman. Sunt greșite indicațiile lui Cihac, II, 633 (ngr. ἀλλοίμονον) și cele din DAR (tc. alaman „tîlhar”). – Der. alimăni, (var. alimăna, alivăni), vb. (a blestema). Vb. alimăni „a se învecina”, pe care DAR îl citează ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curînd de la (a)liman „port”. Vezi definitia »
uman, omenesc Vezi definitia »
DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras, durduliu. rotofei. – Et. nec. Vezi definitia »
LACTOVEGETARIÁN, -Ă adj. (Despre regimuri alimentare) Compus numai din lapte, legume și fructe. // s.n. Restaurant în care se consumă în special produse lactate, legume și fructe. [Pron. -ri-an. / cf. fr. lacto-végétarien]. Vezi definitia »
URANGUTÁN s. m. maimuță mare antropoidă, fără coadă, din pădurile tropicale din Kalimantan și Sumatra. (< fr. orang-outan) Vezi definitia »