TĂINICÍT, -Ă, tăiniciți, -te, adj. (Neobișnuit) Tainic, ascuns. – Din tainic. Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. Vezi definitia »

strădănuít, -ă, adj. (înv.) care este chinuit, zbuciumat. Vezi definitia »

PÍNXIT s. n. formulă săpată pe o placă de gravură alături de numele pictorului după care gravorul și-a făcut lucrarea. (< lat. pinxit, a pictat) Vezi definitia »

ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite]. Vezi definitia »